„Doctor Jivago“, de Boris Pasternak. Celebrul roman a cărui publicare în Uniunea Sovietică a fost refuzată, manuscrisul fiind transportat ilicit în Italia, unde a și fost tipărit.
De altfel, Boris Pasternak a câștigat Nobelul pentru „Doctor Jivago“, dar sovieticii nu i-au permis să meargă în Stockholm pentru a accepta distincția.
De menționat că această carte a fost folosită și pe post de propagandă de CIA, care i-a văzut potențialul de a ciobi din imaginea Uniunii Sovietice.
Deși „Doctor Jivago” acoperă o perioadă largă, între prima Revoluție Rusă din 1905 și cel de-Al Doilea Război Mondial, mi-a părut drept un roman al Revoluției de la 1917 și al Războiului Civil ulterior.
Asta este și principala parte ca mi-a rămas în minte, luptele dintre albii țariști și roșii bolșevici, iar asta poate și din cauză că nu mai citisem nicio carte care să se axeze pe Războiul Civil de după 1917.
Chiar dacă are o însemnată cantitate de situații istorice, ele mi-au părut prezentate mai mult ca fundal pentru peregrinărilor amoroase ale doctorului Iuri Jivago (deși aceste peregrinări au fost la rândul lor cauzate de situațiile din fundal), căsătorit cu Tonia, pe care trebuie să o lase în urmă odată mobilizat ca medic în Primul Război Mondial.
Într-un hotel, Iuri o cunoaște pe Larisa, o asistentă medicală, și pornește o relație cu aceasta.
Derulând filmul istoriei mai departe, odată cu Revoluția Rusă de la 1917 Iuri se refugiază cu Tonia la țară, dar în timpul unei vizite într-un sat vecin o reîntâlnește pe Larisa și cei doi își reiau relația.
Întâlnirile dintre Iuri și Larisa par ca niște ecouri ale marilor cutremure istorice, cei doi având parte unul de celălalt doar în timp ce în jurul lor au loc războaie sau revoluții. În micile perioade de acalmie dintre aceste evenimente, Iuri este cu familia, iar Larisa își crește singură copilul.
Hotărât să-i mărturisească Toniei trădarea, Iuri este capturat de partizani pe drumul spre casă și obligat să lucreze pe front timp de un an și jumătate, înainte de a reuși să dezerteze.
Important de notat că Războiul Civil din Rusia nu a implicat doar două forțe, albii și roșii, ci și diverse grupări de partizani, opuse ambelor mari facțiuni.
Iuri nu reușește să se întoarcă la Tonia, care în absența lui plecase în Moscova, astfel că-și reia relația cu Larisa, pe care o păcălește să plece în Extremul Orient rusesc pentru a se afla în siguranță.
Ulterior, deși este considerat fugar, Iuri își asumă riscul și pleacă spre Moscova pentru a o găsi pe Tonia, doar pentru a afla că familia lui fusese exilată în Franța din cauza convingerilor nu suficient de bolșevice.
Mi-a plăcut mult „Doctor Jivago” pentru turbulenta perioadă istorică pe care o acoperă și pentru modul în care spune povestea oamenilor simpli, ale căror vieți sunte prinse și aruncate încolo și încoace de implacabila roată a istoriei ce ne cuprinde pe toți.
„Doctor Jivago” a fost ecranizată în 2002, cu Keira Knightley. De menționat că există și o variantă rusească, sub formă de mini serie, din 2006, care este de preferat dacă poate fi găsită, știindu-se faptul că rușii fac niște serii excelente după marilor lor romane.