„Avarul“, „Bolnavul închipuit” și „Mizantropul“, trei piese de teatru d’ale lui Moliere.
Trebuie să recunosc că piesele de teatru (prefer să le văd, nu să le citesc), la fel ca poeziile, nu-s tocmai specialitatea mea și nici nu mă prea atrag, însă decid uneori să le acord o șansă și să văd dacă-mi pot stârni vreun interes.
Prima piesă, „Avarul“, a fost și cea care mi-a plăcut cel mai mult, o comedie absurdă în care personajul principal, Harpagon, un zgârcit notoriu, nu știe ce să mai facă pentru a nu-și pierde comoara, ascunzând-o de ochii tuturor.
Ba chiar, din cauză că buzunarele servitorilor sunt prea largi și deci numai bune pentru furat, Harpagon decide să le strâmteze.
Pe decursul întregii piese, unde aflăm că cei doi copii ai lui Harpagon, Eliza și Cleante, s-au îndrăgostit de persoane fără mijloace financiare, vedem cum strădania principală a tatălui este de a le găsi parteneri cu bani, care să nu ceară zestre, pentru a nu fi nevoit să umble în propriile sale cufere, iar averea să-i rămână neatinsă.
Apogeul tragi-comediei este atins atunci când cineva îi fură lui Harpagon caseta cu bani îngropată în curte.
Ancheta începută pentru descoperirea hoțului scoate la iveală niște lucruri neașteptate despre cei de care sunt îndrăgostiți Eliza și Cleante, iar totul se termină cu bine și fără cheltuială, spre satisfacția avarului Harpagon.
„Bolnavul închipuit” îl are în centru pe Argan, un ipohondru care vrea să-și mărite fata cu fiul unui doctor, care urmează să devină și el doctor în curând, totul pentru a avea oricând un medic la dispoziția sa, gratis.
În scenă își face intrarea și Beline, cea de-a doua soție a lui Argan, care îl manipulează pe acesta să-i lase ei întreaga avere, iar Angelique, fiica lui, să fie trimisă la mănăstire dacă nu va accepta să se mărite cu Thomas, fiul doctorului.
Factorul contrastant în toată povestea este Beralde, fratele lui Argan, care încearcă să-l convingă pe acesta din urmă că are o sănătate perfectă și că medicii care-l consultă nu-s decât niște șarlatani.
De altfel, anterior, Thomas spusese că i se pare mai ușor să trateze săracii, că trebuie doar să urmeze procedura, iar aceștia sunt mulțumiți, indiferent de rezultat, pe când, în ceea ce-i privește pe bogați, aceștia chiar se așteaptă să fie vindecați!
Deși Argan rămâne neînduplecat în dorința de a o trimite pe Angelique la mănăstire din cauză că refuză măritișul cu Thomas, iar astfel îi răpește șansa de a avea un doctor personal, acceptă planul pus la cale de Beralde și Toinette, servitoarea, de a se preface mort pentru a vedea cum va reacționa soția lui, Beline.
Aflând că Argan a murit, aceasta este cuprinsă de o bucurie fără margini și începe să-i spună soțului ei în fel și chip, crezând că acum poate pune mâna pe banii acestuia.
La același test este supusă și Angelique, care plânge și care-i spune celui cu care voia să se mărite, iubirea ei secretă, că, acum, împotriva ultimelor dorințe ale tatălui ei, nu mai pot face asta.
Primul test se soldează cu fuga înspăimântată a lui Beline, iar a doua cu acordul lui Argan ca Angelique să se mărite cu iubitul ei, cu condiția ca acesta să se facă medic. Totuși, Beralde are o idee mai bună și pe placul lui fratelui său: ca Argan să se facă medic.
A treia și ultima piesă, „Mizantropul“, ni-l prezintă pe Alceste, un urâcios care-i critică pe cei din jur fără a vedea mizeria din propria curte și care ajunge la final să ia decizia de a părăsi societatea umană.
Dacă primele două piese mi-au plăcut, despre „Mizantropul” nu prea am ce spune, în afară de „meh”!
Alte piese de teatru pe care le-am citit sunt trilogia „Oedip“, de Sofocle, „Livada cu vișini”, „Trei surori”, „Pescărușul” și „Unchiul Vanea”, de Anton Cehov.
