„Europolis“, de Jean Bart. O carte care mi-a plăcut neașteptat de mult, poate și din cauză că Sulina, locul în care se petrece acțiunea, este unul în care am mers ani la rândul și a fost fascinant ca, prin descrierile autorului, să-mi imaginez acest oraș-port în gloria sa de odinioară.
În ultimii ani am încercat să citesc mai multe dintre clasicele românești și pot spune că nu ducem lipsă de autori buni de tot, chiar și printre cei mai necunoscuți publicului larg, nume precum Mihail Drumeș, Duiliu Zamfirescu, Cella Serghi, Gib Mihăescu, Grigore Băjenaru sau Jean Bart.
Cum ziceam, mai mult decât personajele principale, care sunt la fel de pestrițe ca locuitorii orașului portuar, grecoaica Penelopa, negresa Evantia, Americanul, o figură enigmatică și presupus bogată, care revine în Sulina din Statele Unite și animă viața în oraș, am rămas cu atmosfera, cu descrierea.
„Tinerețea dacă ar ști, bătrânețea de-ar putea… ce profund adevăr coprind aceste vorbe banale.”
Cu Sulina așa cum nu am cunoscut-o, cu Sulina pe când era port, nu stațiune la mare. Povestea personajelor, dramele și nefericirile prin care acestea trec sunt croite pe fundalul navelor care vin și pleacă, al vânzolelii de port, prin care se perindă oameni de tot felul.
Iar în cinicul, dar raționalul personaj Barbă-Roșie mi-am regăsit câteva idei, ale căror citate sunt mai jos:
„Suferă din cauză că are o concepţie deformată despre dragoste, zise doctorul cu tonul său ştiinţific şi gutural. Acest băiat, care-i într-o frământare sufletească excesivă, are o sexualitate neevoluată, are un suflet infantil; o timiditate paralizantă, îl face neadaptabil la mediu, incapabil de a se bucura armonic şi integral de viaţă şi de succese. Este cred o victimă a unei greşite educaţii morale, cu scrupule şi convenţii ipocrite. Tragedia sufletului omenesc începe tocmai din cauza acestor vagi rătăciri abstracte, mistice, faţă de simpla realitate a iubirii. Echilibrul sufletesc, armonia lăuntrică, nu se pot stabili comprimând instinctul vital… (…)
Cum n-au ajuns să înţeleagă oamenii că amorul, cântat sub toate formele, nu-i decât o draperie de dantelă spumoasă care acoperă goliciunea instinctului sexual. O iluzie care te fură ca scena teatrului cu munţii de mucava şi marea de pânză. Numai când intri în culise descoperi sforile şi schelele decorului. Trebuie spartă odată carapacea asta de ipocrizie, în care etica şi arta ascund forţa vitală a naturei. Asupra amorului s-a făcut prea multă literatură şi prea puţină ştiinţă.“
„- Ha! Ha! …izbucni Barbă-Roșie într-o cascadă de râs înăcrit. Vrei să vorbești de tragicomedia căsătoriei? O simplă tovărășie care se leagă dintr-o nevoie socială… se știe… mormântul amorului… o proptea pusă de morală și religie pentru a sprijini șandramaua socială să nu se prăbușească.”
Concluzia este că „Europolis” este un roman de atmosferă minunat, a cărui parcurgere cu siguranță nu va reprezenta o pierdere de timp.
Cartea lui Jean Bart a fost ecranizată în 1961.
