„Maidanul cu dragoste“, de George Mihail Zamfirescu. O carte despre mahala, dragoste, mizerie, sărăcie și scandal, totul într-un ambient al Bucureștiului anilor ’20.
Pe lângă povestea principală, ca detalii, este foarte interesant să citești despre Șoseaua Basarab, fabricile și atelierele care se aflau acolo, ceferiștii de la Gara de Nord, maidanele și câmpurile pline de ciulini din zonă.
Pentru cine a cunoscut zona Basarab – Gara de Nord doar în felul în care arată în vremurile noastre, este fascinant să-ți fie descrisă cum era locul la început, mai degrabă o margine a Bucureștiului, o mahala, aflată în plină tranziție prin industrializare.
Personajul principal, Iacov, este un copil de 14 ani, pe care părinții îl alintă „Puișor” sau „Pui mic”, a cărui evoluție o urmărim pe decursul întâmplărilor din mahala.
„Maidanul cu dragoste” poate fi considerat un bildungsroman, un roman al devenirii, în care, de exemplu, Iacov constată că prietena lui cea mai bună, Fana, se transformă în femeie, iar asta o schimbă, o pervertește într-un fel, pe când el continuă să copilărească, continuă să rămână inocent și să viseze mai degrabă la maidanele pe care se jucau împreună și la Dâmbovița în care se scăldau, decât la coapsele fierbinți ale Fanei, care încep să-i trezească pofte trupești.
Lucrul ăsta poate fi interpretat și sub aspectul real al femeilor care se maturizează mai repede, în timp ce bărbații tind mai mult spre copilărie.
„Casa de nebuni”, în care personajele din carte ocupă câte o cameră, este locul în care se întâmplă marea parte a acțiunii, cu personaje pestrițe, de la Ivan, rusul fugit în România după eșecul Revoluției de la 1905, de la Moscova, și care visează în continuare la o victorie a proletariatului, care va veni, după cum știm, în 1917, la grecoaica Maro, iar altele mai pitorești, cum ar fi țiganca Safta, cuțitarul Fane, hamalul de la gară Gore sau prostituatele Sultana și Domnica.
Apropo de prostituție și de mahala, Gore, dorind să se răzbune pe Sultana din cauză că-i stricase familia cu gura ei mare, o vizitează la bordel, unde, sub spectrul unei inspirații de moment, după ce o pune capră, o penetrează în fund, în loc vagin. O imagine a răzbunării extrem de potrivită pentru un roman de mahala.
Ce mi-a plăcut foarte mult la George Mihail Zamfirescu este că a transcris foarte bine limbajul și atmosfera de mahala, reușind să te facă să te simți acolo.
Dușmania, ura și sărăcia din curtea „Casei cu nebuni” se lasă cu două morți: una inocentă și una colaterală, un final potrivit pentru „Maidanul cu dragoste“, o carte eminamente despre sărăcie, despre neputința de a ieși din ea și despre încercarea de a uita de propriile necazuri, chiar și prin a porni un scandal împotriva vecinilor tăi.
„Maidanul cu dragoste” este prima parte a ciclului periferiei bucureștene, continuată de „Sfânta mare nerușinare”, „Cântecul destinelor” și „Bariera”.
