„Zahei orbul“, de Vasile Voiculescu. Zahei, un bărbat frumos și puternic ca un taur, îl roagă pe Panteră să-l ajute să treacă Dunărea pentru a ajunge la un schit de pe malul bulgăresc, sperând ca popa de acolo să se roage pentru el și să-și recapete vederea.
Zahei este înșelat și purtat prin tot felul de locuri pentru a cerși, ajungând într-un final la curtea boierului Lagradora, unde prinde drag de Mita, fiica bulgarului angajat pe post de grădinar.
Mai departe, Zahei, crezând că e un vis, împarte patul cu Caliope, soția boierului, care, atunci când este găsită moartă, îi aduce protagonistului condamnarea la ocnă. Chiar dacă nu este vinovat, acesta își acceptă pedeapsa.
Aici, Vasile Voiculescu descrie climatul sodomit al ocnei, unde bărbați fac sex cu bărbați și se închină la altare falice. Zahei rezistă tentației, se luptă cu cei care încearcă să-l violeze, își ispășește pedeapsa și ajunge în satul Cervoiului, unde popa se roagă pentru el să vadă iar.
Zahei reușește să-și recapete lumina ochilor, însă doar atâta timp cât popa își ține mâna pe capului lui. Cei doi hotărăsc că le e mai bine împreună, iar Zahei îl ia pe popă în spate.
„Din ziua aceea popa avu picioare și Zahei ochi.“
