„Robinson Crusoe“, de Daniel Defoe. O poveste inspirată din cea a lui Alexander Selkirk, marinar scoțian care a fost abandonat de căpitanul său și care a trăit patru luni pe o insulă pustie din Pacific.
„Captain Rogers was impressed by Selkirk’s physical vigor, and also by the peace of mind that he had attained while living on the island, observing: “One may see that solitude and retirement from the world is not such an insufferable state of life as most men imagine, especially when people are fairly called or thrown into it unavoidably, as this man was.”
În timpul unei călătorii destinate procurării de sclavi din Africa, nava pe care se află Robinson Crusoe este distrusă de o furtună, iar acesta se refugiază pe o insulă unde este nevoit să supraviețuiască.
Cu ajutorul materialelor pe care le salvează de pe navă, devine autosuficient. Vânează, învață să gătească și să crească capre, cum să planteze orez și să olărească, dar citește și Biblia, devenind religios și mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru soarta pe care o are, din care nu lipsește nimic, în afară de compania umană.
După câțiva ani, Robinson Crusoe descoperă că un trib de canibali îi vizitează ocazional insula, alături de prizonieri care sunt omorâți și apoi mâncați. Crusoe reușește să-l salveze pe unul dintre prizonieri și-l botează „Friday”, îl învață engleza și-l convertește la creștinism, devenind companionul său.
Mai departe, Crusoe și Friday se luptă cu canibalii și reușesc să părăsească insula cu ajutorul unui căpitan spaniol, și el pe cale de a fi abandonat de către echipajul său.
Iată și un mic discurs al lui Robinson Crusoe despre armonia echilibrului:
„Toate acestea însă nu se potriveau cu împrejurările în care mă aflam, căci starea socială ce-mi fusese hărăzită prin naştere era mijlocie sau, mai bine-zis, una superioară vieţii de rând. Prin îndelungata sa experienţă – îmi spunea tata – el a ajuns a se convinge că tocmai această stare este cea mai potrivită pentru fericirea omului, ea nelăsând pradă pe om nici suferinţelor, grijilor şi greutăţilor pe care le întâmpină cei din păturile muncitoare, şi nici mereu împovărată de orgoliul, stricăciunea, ambiţia şi invidia ce domnesc în păturile de sus ale omenirii.
Tata m-a îndemnat să iau aminte la toate aceste adevăruri şi să-mi dau seama că toate neajunsurile vieţii sunt împărţite între lumea de sus şi lumea de jos, pe când cei din starea mijlocie au parte de cele mai puţine nenorociri. Aceştia nu sunt supuşi la atâtea neplăceri şi suferinţe trupeşti şi sufleteşti ca ceilalţi care, fie printr-o viaţă stricată de lux şi desfrâu, fie, dimpotrivă, prin munca grea şi lipsuri, îşi descumpănesc viaţa, drept firească urmare a felului lor de trai. Păturii mijlocii i-au fost sortite virtuţile şi bucuriile de tot felul.
Pacea şi belşugul îi sunt prietene, iar cumpătarea, liniştea, sănătatea şi toate plăcerile vieţuirii între semeni îi ţin mereu tovărăşia. Apucând această cale, oamenii trec tăcuţi şi liniştiţi prin viaţă şi tot astfel o părăsesc. Ei nu sunt împovăraţi peste măsură de munca braţelor sau a capului, nefiind vânduţi unei vieţi de robie pentru a-şi câştiga pâinea zilnică, şi nici nu sunt hărţuiţi de tot felul de întâmplări uluitoare, ce răpesc sufletului liniştea, iar trupului odihna, nefiind roşi de patima invidiei şi nici de dorul ambiţiei nemăsurate, ci trec liniştit şi uşor prin viaţă, gustându-i dulceaţa fără de amărăciune, simţindu-se fericiţi şi învăţând din experienţa fiecărei zile să preţuiască această viaţă fericită.”
„Robinson Crusoe” nu a fost ecranizată niciodată, însă putem considera că filmul „Cast Away”, din 2000, cu Tom Hanks, se aseamănă destul de mult.
