„Marele Gatsby“, de F. Scott Fitzgerald. Un roman din 1925, care emană epoca jazz din acea perioadă.
Povestea începe cu Nick, care acționează și pe post de narator, mutându-se în apropiere de imensa vilă a lui Jay Gatsby, un milionar extravagant care organizează adesea petreceri cu toată crema orașului, la care însă el nu participă.
Pe decursul cărții aflăm că Gatsby organizează aceste petreceri în speranța că la ușa lui va apărea și Daisy, femeia pe care o iubea încă dinainte de a pleca în război și care este acum căsătorită.
O mare dramă este când se află că marea avere a lui Gatsby provine din contrabanda cu alcool și din alte activități ilegale.
Întreaga tematică a romanului conține aspecte de decadență, exces și superbul vis american al îmbogățirii, adică o plictiseală totală pentru mine.
Daisy află, într-un final, că misteriosul Jay Gatsby este fostul ei iubit, lucru care dă naștere la o suită de evenimente care se vor termina cu o moarte.
O carte pe care nu o recomand și care, în opinia mea, nu are niciun dram de substanță.
„Marele Gatsby” a fost ecranizată în 2012, cu Leonardo Di Caprio și Tobey Maguire.
