„Chemarea străbunilor“, de Jack London. O carte drăguță despre naturalism și întoarcerea la origini, care poate fi degustată și de adulți, nu doar de către copii.
Povestea începe cu Buck, un câine Saint-Bernard care este furat și apoi vândut drept câine de sanie în Alaska, contextul vremurilor fiind goana după aur din Yukon, Canada.
Buck este nevoit să se adapteze vieții în climatul rece al Alaskăi, dar și să lupte pentru a câștiga șefia haitei de câini de sanie din care face parte.
Protagonistul nostru canin este apoi vândut și revândut, până când ajunge în proprietatea lui John Thornton, care-i salvează viața și de care devine foarte atașat.
Buck începe să plece din tabără și să se aventureze în sălbăticie, unde „face cunoștință” cu un lup sălbatic. După multe alte aventuri, Buck cedează chemării străbunilor și se întoarce în sălbăticie, în libertate, în natură, în pădure.
„Chemarea străbunilor” a fost ecranizată în 1972.
De Jack London am mai citit „Colț Alb“.
