„Diavolul și domnișoara Prym“, de Paulo Coelho. Una dintre cărțile dezamăgitoare ale brazilianului.
Acțiunea debutează cu Berta, care de 15 ani discută cu soțul ei mort și-l așteaptă pe diavol să vină în satul ei, Viscos, așa cum fostul soț a prezis.
Într-o zi, un străin vine în sat și spune că vrea să stea o săptămână. După ce a ascuns 11 bucăți de aur în pădure, o întâlnește pe Chantal Prym, o barmaniță drăguță din sat, plictisită de viața tihnită din comunitatea ei.
Bărbatul îi arată tinerei comoara îngropată și-i spune că le va aparține sătenilor, dacă ei vor fi de acord să ucidă pe cineva.
Fata nu știe ce să facă, dar decide, până la urmă, să le spună sătenilor, crezând că aceștia vor refuza din capul locului. Reacția oamenilor nu e deloc cea așteptată, iar lui Chantal începe să-i fie frică pentru propria viață.
Chantal fuge din sat cu un străin, iar sătenii decid să o ucidă pe Berta, din moment ce e deja bătrână și nu contribuie cu nimic la comunitate.
Înainte ca sătenii să o împuște pe Berta, Chantal încearcă să-i convingă că nimic nu justifică crima și că felul în care ne comportăm este, în final, o chestiune de alegere.
De Paulo Coelho am mai citit „Jurnalul unui mag“, „Unsprezece minute“, „Veronika se hotărăște să moară“, „Manualul războinicului luminii“, „Brida“.
