„Sfârșitul copilăriei“, de Arthur C. Clarke. O carte SF minunată, speculativă în ceea ce privește potențialul evolutiv al rasei umane.
Acțiunea debutează cu apariția unor nave extraterestre deasupra mai multor orașe de pe Pământ, la bordul cărora se află Overlorzii. Aceștia le spun oamenilor că au venit să aducă pacea și că se vor implica în treburile planetei pentru a preveni extincția rasei umane.
Overlorzii refuză să se arate omenirii, spunând că aceasta nu este încă pregătită pentru a-i vedea, dar că o vor face peste exact 50 de ani. Contactul între Overlorzi și umanitate este menținut prin intermediul lui Karellen, de partea extratereștrilor, și a secretarului general al Națiunilor Unite, de partea oamenilor.
Ghidată de Overlorzi, umanitatea intră într-o epocă de aur, plină de prosperitate, situație care se traduce și prin dispariția creativității. Utopia, se știe, nu este tocmai benefică pentru artă. Este oare un compromis demn? Cine poate spune?
După 50 de ani de la invadarea Pământului, Overlorzii, care seamănă cu demonii din folclorul creștin, se arată oamenilor. Șocul nu este atât de mare pe cum ar fi fost dacă s-ar fi prezentat în urmă cu 50 de ani, când ignoranța era în floare, iar prosperitatea de acum nu era un rezultat direct al implicării lor.
La mai bine de un secol de la apariția Overlorzilor, copiii pământeni încep să aibă capabilități telekinetice. Este momentul în care Karellen dezvăluie scopul Overlorzilor. Aceștia se supun lui Overmind, o entitate cosmică, eliberată din limitările existenței materiale.
Overlorzii, din cauza lipsei lor de potențial evolutiv, nu se pot uni cu Overmind, dar acționează pe post de punte între alte rase care pot și Overmind.
Copiii încep să se ridice la cer, atingând potențialul evolutiv al omenirii, și să se unească cu Overmind, în timp ce părinții care nu suportă să-i vadă plecând se sinucid.
Pământul este distrus, rasa umană se unește cu Overmind, iar Overlorzii continuă să-și studieze propria rasă pentru a afla cum și-ar putea depăși blocajul evolutiv.
„Sfârșitul copilăriei” a fost ecranizată în 2015, printr-o miniserie de trei episoade.
De Arthur C. Clarke am mai citit seria „Odiseea spațială“.
