„Micul prinț“, de Antoine de Saint-Exupery. O lectură drăguță, dar destul de neinteresantă dacă ai ajuns la o vârstă, probabil că trebuie citită în copilărie.
Sau poate e din cauză că facem greșeala din prima lecție pe care ne-o predă „Micul prinț“, imaginea unui șarpe boa care a înghițit un elefant, imagine pe care adulții o interpretează drept o pălărie. Lecția? Nu uita să ai imaginația unui copil!
Prințul cel mic, locuitor al unui asteroid, călătorește de pe planetă pe planetă și, într-un final, ajunge pe Pământ, unde se împrietenește cu naratorul, un aviator care a rămas blocat în deșertul Sahara.
Ni se mai vorbește de tradandafiri egocentriști și despre stele zâmbitoare, unde Micul Prinț se va afla, după ce va fi mușcat de șarpele galben.
Meh. Sunt câteva chestiuni drăguțe în povestioara asta, dar per total e de o naivitate uimitoare și e scrisă ca pentru un copil. Nu m-a impresionat de niciun fel.
