„Mica apocalipsă“, de Tadeusz Konwicki. Romanul ăsta este unul cu o perspectivă interesantă – un dizident se pregătește să-și dea foc în piața publică din oraș, pentru a arăta lumii exterioare drama prin care trece Polonia sub ocupația sistemului totalitar.
Numele personajului principal este chiar Konwicki. El este cel care a tras paiul cel mai scurt și este rugat de către colegii intelectuali și dizidenți să se autoincendieze în fața sediului Partidului Comunist din Varșovia.
Protagonistul acceptă misiunea, dar nu știe sigur dacă o va duce la capăt. Restul acțiunii o reprezintă ziua pe care Konwicki o are la dispoziție până pe seară, când s-a îndatorat cu o moarte în sprijinul dizidenței.
Se plimbă pe străzile Varșoviei, bucurându-se de ultima zi din viața lui. Oare se va sinucide Konwicki pentru binele suprem? Sau va considera că dreptul lui la viață e mai mare decât un semnal de alarmă disperat tras împotriva sistemului?
Cartea ar putea să fi fost inspirată din cazurile polonezului Ryszard Siwiec, care și-a dat foc, în 1968, în Varșovia, în semn de protest față de invazia Cehoslovaciei de către țările din Pactul de la Varșovia și cehului Jan Palach, care și-a dat foc, în 1969, protestând împotriva aceluiași lucru, intervenția violentă a sovieticilor împotriva Cehoslovaciei lui Alexander Dubcek.
1 Comment