„Ce mică-i lumea!“, de David Lodge. Un autor care, din ce am mai citit pe internet, era destul de popular în România, în vremurile ceaușiste.
Romanul ăsta este, de fapt, parte dintr-o trilogie universitară, alături de „Schimb de dame” și „Meserie!“.
Faza e că nu prea îmi amintesc lucruri concrete din cartea asta și nici din „Meserie!”, pe care am citit-o cu ceva ani în urmă, iar asta din cauză că David Lodge nu-i genul de autor care să scrie pasional sau sentimental, care să miște chestii în tine sau să-ți dea lecții de viață.
David Lodge nu te învață și nu te atinge, David Lodge te amuză. Da, asta îmi amintesc, îmi amintesc că am râs cu poftă la toate cărțile lui David Lodge.
Și dacă ai citit prea multe povești grele în ultima vreme și ai nevoie să te relaxezi, atunci o carte de David Lodge este exact ce-ți trebuie. Trilogia universitară a britanicului este legată de profesori și decani de facultate, ale căror căi se intersectează la diverse conferințe din jurul lumii.
Da, nu-mi amintesc personajele sau foarte mult din acțiunea cărților lui Lodge, dar când îmi amintesc de ele, mă ia un râs sănătos.
De David Lodge am mai citit „Răcane, nu ți-e bine!“.
