„Eu și Kaminski“, de Daniel Kehlmann. Savuroasă și sarcastică. Jurnalistul Sebastian Zollner vrea cu orice preț să fie faimos. Și știe foarte bine că moartea înnobilează aproape pe oricine.
Se gândește pe spatele cui să devină faimos. Sigur, Manuel Kaminski, un fost pictor celebru, căzut în uitare. E destul de bătrân și aproape de moarte, așa că, în momentul în care se va duce, Zollner va fi singurul care va fi scris biografia lui și va deveni celebru.
Jurnalistul avid de publicitate descoperă o poveste tragică de dragoste din trecutul lui Kaminski și încearcă să afle mai multe detalii, pentru a da biografiei o notă cât mai dramatică.
„Eu și Kaminski” nu-i o poveste lungă sau complicată, dar este bine scrisă și amuzantă pe alocuri. Plus că are un tâlc moral: îți arată câte lucruri sunt unii dispuși să facă pentru a crește în ochii altora.
Sebastian Zollner lasă în urmă orice fel de umanitate și moralitate pentru a-și realiza biografia, sperând că moartea lui Kaminski îl va transforma într-un personaj de renume.
Căci moartea și faima merg, adesea, mână în mână.
