„Să cunoști o femeie“, de Amos Oz. O parte a problemei cu cartea asta a stat la mine. M-am așteptat la o carte despre arta de a cunoaște o femeie, despre greșelile și reușitele bărbaților în a-și înțelege și iubi jumătățile.
M-am așteptat la ceva romantic și introspectiv, dar am dat peste o poveste fără vlagă.
Romanul autorului israelian îl are ca personaj principal pe Yoel, un fost agent al serviciilor secrete israeliene, care se retrage după ce soția lui moare într-un accident stupid.
Restul cărții se petrece în capul lui Yoel, care își amintește viața alături de soția lui și anumite momente din cariera sa de agent secret. Printre amintiri se mai scurg și întâmplări din prezent.
Ciudată mi s-a părut invocarea tatălui lui Yoel, care era român. Se aduce în discuție de mai multe ori naționalitatea tatălui său și n-am văzut legătura. Mai mult, Yoel avea chiar și niște vecini care erau din România.
En fin.
„– Ascultă-mă. Bărbatul își petrece trei sferturi din viață alergând acolo unde-l trage capul pulei. De parcă tu ești un recrut, și ea sergentul major. Drepți! Aleargă! Sări! Încalecă! Și dacă, măcar, nenorocitele astea de pule ne-ar elibera din serviciul obligatoriu a doi, trei, cinci ani, atunci fiecare dintre noi ar avea timp să scrie poemele lui Pușkin sau să inventeze electricitatea.
Și oricât te străduiești s-o satisfaci, pula nu-i niciodată mulțumită. Niciodată nu-ți dă pace. Dacă-i oferi cotlet, vrea șnițel. Dă-i șnițel, vrea caviar. Noroc că Dumnezeu s-a milostovit de noi și ne-a dat una singură. Închipuie-ți ce-ar fi fost pe capul nostru dacă ar fi trebuit să ne petrecem 50 de ani din viață hrănind și cocoloșind și încălzind și amuzând cinci bucăți.”
“Și nașterea e o formă de despărțire, de separare, și orice separare e dureroasă și, oricum, cine se poate separa întruna? Pe de o parte, ani și ani de zile te consideri născut de părinții tăi, pe de altă parte, începi și tu, la rândul tău, să dai naștere, chiar înainte de a fi isprăvit să te naști, și în felul ăsta te pomenești prins în lupte de desprindere, de rupere, și din față și din spate.”
„Să cunoști o femeie” m-a plictisit destul de mult. Chiar nu mă mai forțasem de mult să duc la bun sfârșit o carte. N-am rămas cu nimic, romanul israelianului a fost o mare dezamăgire pentru mine.
