„Mecanica inimii“, de Mathias Malzieu. O cărticică mică și dulce, cât să-ți bucure vreo două seri ploioase, cu ceai și melancolie în suflet, după ce ai dat ultima filă și te-ai lovit de copertă.
„Ne iubim ca două bețe de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sărutăm, ci provocăm «incendii». Cât sunt de înalt, de un metru șaizeci și șase și jumatate, corpul mi-e zgâlțăit de un cutremur de pământ. Inima evadează din învelișul-inchisoare, se scurge prin artere, îmi ajunge în țeastă și se preschimbă în creier. Sunt tot o inimă, de la fiecare mușchi până în vârful degetelor!”
Jack are un ceasornic în loc de inimă. Și trebuie să aibă grijă cu dragostea, căci organul său artificial e mult prea fragil pentru astfel de sentimente periculoase. Și dacă dă rateuri, Jack nu merge la spital, ci la un ceasornicar, care trebuie să îi întoarcă acele și să se asigure că minutarul și secundarul nu-i vor străpunge ființa în momentele de suferință.
Dar domnișoara Acacia este dragostea lui. Și cum ar putea Jack să-și înfrâneze inima-ceas doar de frica durerii? Nu, doar cei a căror minte le corupe dragostea pot face asta.
Aventurile lui Jack și ale inimii lui mecanice vor fi pline de dor, amărăciune, dragoste și suferință. Și te vor atinge pe nesimțite.
Mathias Malzieu nu este doar scriitor, ci și solist al formației franceze Dionysos, iar „Mecanica inimii” a fost ecranizată sub forma unei animații în 2014.
