„Anul iepurelui“, de Arto Paasilinna. Un clasic finlandez, țara de origine a autorului.
Nu mă așteptam ca romanul lui Paasilinna să-mi placă atât de mult. Scris cu umor, detaliază aventurile lui Vatanen, un jurnalist care renunță la tot și pleacă într-o călătorie inițiatică, alături de un iepure, pe tot cuprinsul Finlandei, din Laponia până în Helsinki.
A fost o coincidență interesantă să mă apuc să citesc cartea asta cu o zi înainte de a pleca singur în Munții Apuseni. Când am cules-o din bibliotecă, am descoperit și recenzia de pe spatele cărții:
„Vatanen, un jurnalist exasperat de lipsa de sens a vieții sale, hotărăște să pornească în căutarea valorilor autentice. În această călătorie aproape inițiatică va fi însoțit de un iepure pe care-l îngrijește și-l adoptă după ce mașina în care se afla l-a lovit.
Departe de agitația orașului și a societății de consum, Vatanen redescoperă armonia vieții în natură. Fabulă modernă? Poveste “green”? O mișcătoare pledoarie pentru simplitatea lucrurilor mărunte care ne fac de fapt fericiți“.
Păi, da! Mă regăsesc, sunt gândurile și sentimentele mele în aceste șase rânduri.
La faza în care Vatanen și iepurele său iau masa la un restaurant, sub privirea blocată a chelnerului, am bufnit efectiv în râs. Mă bucur că am mai descoperit o lume frumoasă, pe care, acum, o pot considera și a mea.
Aventurile lui Vatanen prin sălbăticia și orașele Finlandei merită citite pe deplin. De altfel, nici nu este un roman lung. 170 de pagini, cu un font destul de mare și cu ceva dialog. Cam trei-patru ore de citit continuu. E un fel de „Into the Wild”, varianta finlandeză.
Romanul a fost ecranizat de două ori – o variantă finlandeză în 1977 și o variantă franceză în 2006.
