„N-am mai visat de mult că zbor” de Taichi Yamada. Trebuie să recunosc că am pornit la drum cu un grad mare de scepticism. Am mai citit o singură carte scrisă de un autor asiatic, Yasunari Kawabata, și am rămas cu un gust destul de amar.
Aveam însă nevoie de o pauză de la „Game of Thrones”, iar Taichi Yamada a fost cel care mi-a făcut cu ochiul în sensul ăsta.
Revenind, Taichi Yamada este alter ego-ul lui Taichi Ishizaka, iar ideea cărții sale este oarecum similară cu „The Curious Case of Benjamin Button”, a lui F. Scott Fitzgerald.
La început, scepticismul mi-a fost confirmat. Cartea denotă stilul societății asiatice, sobru și amabil. Din dialogul dintre cele două personaje principale întelegi că, într-o țară precum Japonia, până și a adresa câteva vorbe unui străin poate fi o dovadă de insolență. Ceva de genul „cum îți permiți?”.
„Vreți să o faceți cu mine?” Momentul când Mutsuko îl invită pe Taura să facă sex cu ea. Groaznică lipsă de căldură, deși discuția este despre intimitate.
În orice caz, din fericire, acțiunea devine atât de bună încât treci repede peste dialogurile scorțoase.
Momentul în care Taura și Mutsuko fac sex, fiecare pe cont propriu, despărțiți doar de un paravan, și momentul când paravanul cade este cel care m-a cucerit. M-am auzit exclamând: „Foarte tare!”. Momentul când Taura o vede pe Mutsuko este genial.
Mutsuko are o problemă. Întinerește constant. De la o babă, ajunge o doamnă de 40 de ani, apoi o tânără de 25, apoi una de 16 și în final un copil de 5 ani. Dar ce se va întâmpla mai departe? Dispare din viață ca și cum n-ar fi fost niciodată?
Prin cartea asta, Yamada își invită cititorii să descopere că și tinerețea, nu doar bătrânețea, poate duce la moarte. Iar aici sunt zeci de sensuri și nuanțe.
„Fiecare fiiință umană în sine este un experiment unic, prețios, desfășurat de natură.” Asta este o idee foarte interesantă. Ca și cum natura se cunoaște pe ea însăși prin noi, iar fiecare dintre noi e un alt mod al naturii de a experimenta un alt drum, alte experiențe.
