„Tumultul valurilor“, de Yukio Mishima. Un roman în stilul Yasunari Kawabata, interesant, dar lipsit de surprize.
Observ un tipar la scriitorii japonezi. Mai toți își asumă pseudonime. Substratul este unul social, legat de cultura japoneză. În Orientul Îndepărtat, mai exact în Japonia, părinții nu aprobau „joaca” de-a scriitura. Din această cauză, viitorii scriitori își ascundeau identitatea pentru a nu criticați de familie.
Este și cazul lui Yukio Mishima, pe numele său adevărat Kimitake Hiraoka.
„Tumultul valurilor” este un roman de dragoste, în care personajele principale, Shinji și Hatsue, parcurg lungul drum al iubirii, până când ajung în pragul căsătoriei. Narațiunea este bună, nu este plictisitoare, dar nici ieșită din comun. Mishima povestește strict și la obiect, fără a se complica prea mult.
Locul în care se petrece 95% din acțiune, Insula Utajima, mi-a adus puțin aminte de Sulina, insula noastră dragă din Delta Dunării.
Nu este o carte pe care să ajungi să o regreți după ce ai citit-o, dar nici nu rămâi cu mare lucru după. Ecranizată de cinci ori în Japonia, aș zice totuși că autorul e mai interesant decât această carte.
Yukio Mishima este unul dintre autorii emblematici ai Japoniei, nominalizat de trei ori la premiul Nobel pentru Literatură. Se spune că nu l-a câștigat din cauza viziunii extremiste de dreapta.
La vârsta de doar 45 de ani, Mishima, un culturist dedicat, s-a sinucis prin seppuku, după ce a fost implicat într-o lovitură de stat eșuată.
