„Dansatoarea din Izu“, de Yasunari Kawabata, este prima carte scrisă de un autor asiatic pe care am citit-o. Chiar dacă n-am înțeles mare lucru, mă simt atras să mai încerc autori din Orientul Îndepărtat.
Cartea lui Kawabata conține mai multe povestiri în care detaliile sunt vagi și sensul obscur.
Povestirea „Dansatoarea din Izu”, care și dă titlul volumului, este considerată piesa de rezistență. Un student din Tokyo, aflat într-o călătorie, se îndrăgostește de o dansatoare din Izu, pe care decide să o urmărească pentru a petrece cât mai mult timp cu ea.
Acțiunea este destul de castă, lipsită de pasiune și spontaneitate. Yasunari Kawabata este câștigător al premiului Nobel, în 1968, însă, judecând doar după acest volum de povestiri, n-aș putea spune ce l-a recomandat pentru o asemenea distincție.
