„Enigma Otiliei“, de George Călinescu. Un roman clasic al literaturii române care mi-a plăcut foarte mult.
Cartea debutează cu Felix, în vârstă de 18 ani, care vine să stea la unchiul său din București, unde începe Facultatea de Medicină. Aici o cunoaște pe Otilia, fata vitregă a unchiului său.
Cum era de așteptat, Felix se îndrăgostește de Otilia, însă aceasta reprezintă și interesul lui Leonida Pascalopol, prieten de familie și om foarte bogat.
Unchiul lui Felix, moș Costache, atrage atenția lui Stănică, un șmecher care știe să le învârtă și care speră să pună laba pe averea acestuia. De cealaltă parte, Felix află că Leonida nu-i este rival, ci că mai degrabă se poartă ca un tată cu Otilia, dar apoi este dezamăgit când află că cei doi au plecat la Paris împreună.
Rămas singur, Felix întreține relații cu o curtezană, Georgeta, dar apoi reia legătura cu Otilia când aceasta se întoarce. Moș Costache se apucă să adune materiale de construcție pentru viitoarea casă unde, în opinia sa, vor locui Felix și Otilia, căsătoriți.
Stănică reușește să-l jefuiască pe Moș Costache, Otilia se căsătorește cu Leonida și pleacă în Franța, iar Felix se însoară cu o fată de familie bună.
„Enigma Otiliei” a fost ecranizată în 1972, sub numele „Felix și Otilia”.