de Adrian Păunescu
Între mine și ea
S-au ivit dintr-o dată
Un pârâu, o șosea
Și o cale ferată.
N-aveam loc de întors,
Am lăsat-o în noapte
Cu-o hăinuță pe tors
Pregătita să rabde.
Am lăsat-o în noapte
Cu-o hăinuță pe tors
Pregătita să rabde.
Din pârâu nici un val
N-avea gust de-nviere,
Ea stătea sus pe deal
Și-ncepuse să spere.
N-avea gust de-nviere,
Ea stătea sus pe deal
Și-ncepuse să spere.
Numai că pe pământ
E o crudă răsplată,
Mai există oricând
Și o cale ferată.
E o crudă răsplată,
Mai există oricând
Și o cale ferată.
Semafor-semafor
Dar mai mult tragedie,
Cand traversele dor
Despărțirea târzie.
Dar mai mult tragedie,
Cand traversele dor
Despărțirea târzie.
Și în rest nu-i nimic
Decât fluierul straniu
Despre care toți zic
Că le trece prin craniu.
Decât fluierul straniu
Despre care toți zic
Că le trece prin craniu.
Între mine și ea,
Nu-i nimic niciodată:
Nu-i nimic niciodată:
Un pârâu, o șosea
Și un tren ce va sta
Între mine și ea
Pe o cale ferată.
Și un tren ce va sta
Între mine și ea
Pe o cale ferată.