„Ora albastră“, de Alonso Cueto. O carte considerată „excepțională” de marele Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 2010, dar pe care eu, cel puțin, nu o consider atât de excepțională. Bună, dar nu excepțională.
Alonso Cueto, scriitor de origine peruană, a amplasat romanul „Ora albastră” în istoria sângerosului război civil din Peru, din anii ’80, când mișcarea comunistă paramilitară Sendero Luminoso a încercat să aducă la putere un guvern socialist, fiind însă învinsă de către armată.
Deși cartea lui Cueto nu-ți oferă momente memorabile, luată pe de-a-ntregul este o lectură plăcută, care menține o tensiune constantă, în așteptarea de a vedea dacă avocatul Ormache o va găsi pe Miriam, subiectul căutărilor sale disperate.
Alonso Cueto știe cum să îl facă pe cititor curios, să-i mențină interesul treaz și să îl introducă în istoria tristă a anilor ’80, care a marcat atâtea evenimente sângeroase în statul sud american.
Per total, o carte bună, care merită citită. De ce se cheamă cartea „Ora albastră“? AICI niște indicii, dar îți vei da seama cu adevărat abia după ce vei citi romanul.
