„Civilizația. Vestul și restul“, de Niall Ferguson, carte în care autorul caută să explice cum un colț izolat, primitiv și sărăcăcios de Europă a ajuns, după 1.500, să domine lumea, depășind super puteri ale epocii, cum ar fi Imperiul Chinez sau Califatul musulman.
Cele cinci principale cauze pentru dominația Occidentului asupra restului lumii sunt identificate de Ferguson drept: 1) competiția și metoda științifică 2) statul de drept 3) medicina 4) consumerismul și 5) etica protestantă a muncii.
- Competiția și metoda științifică – unde comparația se face în principal cu Imperiul Chinez și cu Califatele musulmane/Imperiul Otoman.
Ferguson susține că Occidentul de pe la 1.500 era format din state aflate într-un perpetuu conflict, lucru care are și consecința de a stimula inovația și descoperirile, scopul fiind învingerea adversarului. De cealaltă parte, China, formată din state conduse de un singur împărat nu avea un rival care să o forțeze să inoveze, ajungând astfel să stagneze. De asemenea, China, similar Japoniei, a decis să se închidă lumii, iar izolarea a dus la înapoiere, ceea ce s-a văzut în secolul al 19-lea, când atât China, cât și Japonia, au realizat cât de în urmă au rămas față de restul lumii.
Japonia a fost prima dintre cele două care a realizat noua realitate și a început să-și abandoneze tradițiile, adoptând până și cultul vestimentar din Occident, dar și imperialismul. Atunci când niponii au invadat China, a fost rândul chinezilor de a realiza că gradul de înapoiere cauzat de izolare a dus la inabilitatea de a se apăra în fața armelor moderne și a armatei disciplinate a agresorului.
În ceea ce privește Califatele musulmane, Ferguson spune că acestea au fost, după cum bine știm, niște oaze ale rațiunii și științei. De la gânditori musulamni avem algebra, filosofia, într-o vreme în care Europa era scufundată în epoca medievală. De asemenea, musulmanii au fost cei care au conservat lucrărilor filosofilor greci, fără de care ar fi fost pierdute pe veci.
Ce s-a întâmplat? Autorul pune declinul imperiilor musulmane pe schimbarea la față adusă de religie, atunci când știința a fost subordonată credinței și tot ce contravenea Islamului a fost îndepărtat. La fel ca-n cazul Chinei și Japoniei, izolarea și renunțarea la inovație a dus la înapoiere. De cealaltă parte, chiar dacă târăș-grăpiș, Occidentul a susținut descoperirile științifice, chiar dacă momentele de recul, cum ar fi arderea la rug a lui Giordano Bruno, au existat.
2. Statul de drept – unde comparația se face în principal cu America Latină.
Evoluția diferită dintre coloniile anglo-saxone din Statele Unite și cea a coloniilor spaniole din America Latină este pusă pe seama modului în care Imperiile Britanic și Spaniol au tratat coloniile, dar și pe baza coloniștilor înșiși.
Dacă America de Nord era văzută ca o pustiitate nu prea interesantă de către Imperiul Britanic, America Latină a fost tratată de Imperiul Spaniol și de conquistadorii săi drept un loc numai bun de jefuit, după ce au descoperit resursele imense de aur și argint. Aztecii, mayașii și incașii au fost exterminați, iar toate bogățiile au fost trimise peste ocean, în Spania.
Coloniștii anglo-saxoni din America de Nord, puritanii religioși, au venit pentru a-și face o viață nouă și au stabilit imediat un sistem legislativ care să le guverneze viața. De cealaltă parte, coloniștii din America Latină erau acolo doar pentru jaf și pentru a submina populațiile locale (lucru care se va întâmpla și-n America de Nord). Această cultură a dezordinii, a lipsei unei autorități centrale, a lipsei unui stat de drept a lăsat moștenirea a ceea ce este și azi America Latină, în mare parte o luptă în care fiecare e pe cont propriu, o junglă lipsită de consens social.
3) Medicina – unde comparația se face cu popoarele din Africa și Asia colonizate de europeni
Aici autorul argumentează că Occidentul a devenit prima putere a lumii și datorită descoperirilor medicale care, în cazul coloniilor din zonele tropicale ale Africii și Asiei, se referă la tratamente pentru malarie și alte boli tipice.
A fost primul capitol în care am cam strâmbat din nas atunci când Niall Ferguson încearcă să scuze colonialismul pe motiv că, oricât de rău ar fi fost, a adus totuși civilizația și medicina în Africa și Asia, iar inclusiv populațiile locale au beneficiat de pe urma lor.
Pe cât de mare istoric este, cumva Niall Ferguson interpretează greșit termenul „civilizație”. Ce au adus coloniștii a fost civilizația occidentală, pe care adesea, în aroganța lor, o numesc doar „civilizație”, ca și cum ar fi singura. Populațiile locale aveau deja propria lor civilizație.
Cât despre medicină, într-adevăr, este una dintre consecințele pozitive ale colonialismului, însă în niciun caz nu poate fi folosită ca scuză. Libertatea și dreptul la auto-determinare ar trebui să primeze, cu atât mai mult cu cât dacă vrei să-i ajuți pe „sălbatici” le poți duce în dar doar medicina, nu trebuie să-i și cucerești și subjugi.
4) Consumerismul – unde comparația se face cu restul lumii
Capitalismul supraviețuiește și se dezolvă prin expansiune. Din acest motiv, descoperirea Lumii Noii și implicit exploatarea ei a dus ca Occidentul să domine economic restul lumii, pe când Imperiul Chinez, din cauza izolării auto-impuse, nu avea la dispoziție piețe pe care să se extindă și astfel să stimuleze comerțul și macro-economia.
Revoluția Industrială începută în Marea Britanie a avut darul, spune autorul, nu doar de a fabrica mai mult și mai ieftin, ci de-al transforma pe muncitor și în consumator.
Privind la niște sute de ani de la apariția consumerismului, descoperim că chiar dacă a fost unul dintre motoarele istorice aledominației occidentale, este și unul dintre cele mai alienante și distructive, climatic și uman, și uman, comportamente.
5) Etica protestantă a muncii – unde comparație se face între nordul și sudul Europei, dar se poate extinde Africii, Americilor și Asiei
Niall Ferguson spune că odată cu reforma lui Luther și apariția protestantismului, noi valori au apărut în nordul Europei, acolo unde noua sectă creștină a fost adoptată, respectiv hărnicia și economisirea, care produceau capital.
Protestantismul venea și cu o etică a muncii, dar și cu o nouă meta-viziune asupra posesiunii. Dacă catolicismul spunea că un bogat nu va ajunge niciodată în Rai, protestantismul lăsa de înțeles că a avea este pentru că Dumnezeu vrea să ai. Astfel putem să înțelegem mai bine și fenomenul pastorilor evangheliști din Statele Unite care nu se rușinează de averile lor, pentru că au fost aleși de Dumnezeu să aibă.
Este o teorie interesantă, însă Ferguson ignoră complet factorul geografico-climatic și pune totul doar pe seama schismei catolico-protestantă.
Pentru mine factorul geografico-climatic a fost întotdeauna mai valid. Vedem asta și-n sens cultural. Siesta, cum este numită în culturile latine, sau puiul de somn de la amiază, cum este cunoscut în Asia de Sud-Est, ori în România, ori în sudul Balcanilor, nu se simplă leneveală a celor care nu au etica muncii. Este mai greu să muncești câmpul la 40 de grade, decât la 28.
Alte teorii sugerează că geografia/clima influențează cultura. Siesta este un lucru cultural în zonele călduroase ale planetei, la fel cum oamenii care trăiesc în zone cu clime calde sunt, de obicei, mai prietenoși, mai deschiși, unde liantul social este mai trainic. Unde mai degrabă ieși să bei ceva cu prietenii pe seară decât să lucrezi trei ore peste program.
Productivitatea în mod real mai scăzută din zonele călduroase n-aș pune-o astfel pe seama diferențelor religioase, ci pe seama condițiilor climatice și a culturii diferite.
În privința acestui ultim argument al lui Niall Ferguson, etica protestantă a muncii care ar fi contribuit la dominația Occidentului, am strâmbat iar din nas când a pus declinul prezent pe seama ateismului tot mai mare și pe seama celor care s-au mutat din „biserici în sex-shopuri”. E frustrant ca o lucrare de istorie ce ar trebui să fie obiectivă să fie poluată cu bias-urile autorului.
După cum chiar Ferguson spune, istoria ne arată că fiecare Imperiu trece prin același ciclu de naștere – prosperitate – prăbușire. Occidentul aș spune că nu a făcut decât să progreseze odată oamenii mutându-se din „biserici în sex-shopuri”, însă poate că pur și simplu și-a atins, natural vorbind, punctul culminant, iar acum, la fel de natural, urmează curba descrescătoare.
