Satul Stepancikovo și locuitorii săi. Feodor Dostoievski

Satul Stepancikovo și locuitorii săi“, de Feodor Dostoievski. Un roman care nu este neapărat despre ceva, ci despre cineva, un roman de personaj, care-l introduce în literatura universală pe Foma Fomici, un șarlatan care-i joacă pe degete pe cei din jurul lui.

Povestea este narată prin ochii lui Serghei Aleksandrovici, care, aflat în vizită la moșia unchiului său, Rostanev, constată cu stupoare că stăpânul în casă este Foma Fomici, care a păcălit pe toată lume că ar fi un fel de martir virtuos, când de fapt este fix opusul.

Hazul și minutăția acestei cărți nu este reprezentată de acțiune, ci de construcția minunată a acestui personaj, care, în teatralitatea sa, îi obligă pe țărani să învețe franceză sau să renunțe la dansurile populare.

Există numeroase scene în care Foma Fomici, dezamăgit că nu este apreciat la justa sa valoare, amenință că va părăsi casa lui Rostanev pentru a trăi ca un pustnic, cu o coajă de pâine, iar această slabă manipulare emoțională îi iese de fiecare dată.

Membrii familiei îl întorc din drum și se prosternează în fața lui ca-n fața unui sfânt, desăvârșind controlul total al lui Foma Fomici asupra lor.


Principala amprentă pe care „Satul Stepancikovo și locuitorii săi” și-a lăsat-o asupra mea a fost cea a personajului Foma Fomici, similar cum am pățit și în cazul lui „Obomov“, de Ivan Goncearov.

În orice caz, o carte foarte bună, parte dintre romanele mai puțin cunoscute ale lui Feodor Dostoievski.


De Feodor Dostoievski am mai citit „Crimă și pedeapsă“, „Idiotul“, „Amintiri din casa morților“, „Frații Karamazov“, „Însemnări din subterană“, „Demonii“, „Adolescentul“, „Oameni sărmani“, „Nopți albe“, „Visul unchiului“, „Un roman în nouă scrisori“, „Eternul soț“, „Umiliți și obidiți.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *