„Frontieriștii“, de Dan Dănilă. În anii ’80, Dan Dănilă decide să fugă din Republica Socialistă România în Iugoslavia, trecând Dunărea cu o barcă de cauciuc și înot, iar de acolo mai departe Dumnezeu cu mila.
De ce fuga în Iugoslavia? Pentru că regimul instituit de Tito, deși dictatorial, era ceva mai lejer decât altele din regiune, cum ar fi ceaușismul sau acel Enver Hoxha al Albaniei.
Autorul reușește să părăsească țara și, pe malul iugoslav, este preluat niște soldați care-l duc într-un centru de refugiați. Aici are primul șoc: primește carne la masă. În România se stă la cozi infernale pentru o pielicică, iar în Iugoslavia, din postura de ilegal, i se acordă așa ceva.
Cât timp așteaptă să primească drept de ședere temporar, până la rezolvarea situației juridice, Dănilă iese la muncă și câștigă și niște bani, dar nu uită să-și sune familia rămasă în România pentru a o anunța că a reușit să treacă granița și că e bine.
Aflat într-o plimbare prin Belgrad, are un al doilea șoc și se întreabă ce fel de comunism au ăștia? Tocmai văzuse blugi Levi’s într-un magazin din capitala iugoslavă, lucru la care românii nu puteau decât să viseze.
Povestea avansează, iar autorul cunoaște o tânără iugoslavă cu care începe o relație, dar de care trebuie să se despartă atunci când i se aprobă cererea de emigrare în SUA.
Per total, este o carte bună și despre un subiect mai rar tratat: frontieriștii. De asemenea, mi s-a părut interesantă și descrierea Iugoslaviei de după moartea lui Tito.
Pe tema dictaturii totalitare în România/ceaușismului am mai citit „Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara“, „Fenomenul Pitești“, de Virgil Ierunca, „Să nu ne răzbunați“, de Moise Iorgovan, „20 de ani în Siberia. Amintiri din viață“, de Anița Nandriș-Cudla, „Și eu am trăit în comunism“, de Ioana Pârvulescu, „Dictatura lui Nicolae Ceaușescu“, de Adam Burakowski, „Orizonturi roșii“, de Mihai Pacepa, „Supleantul“, de Petru Popescu.
