Malmo, oraș pe care mulți îl cunosc doar din cauză că este locul în care a crescut unicatul Zlatan Ibrahimovic. De altfel, nici nu există multe alte lucruri care să-l recomande.
Micuț și tipic suedez. L-am prins într-o zi ploioasă, care nu m-a lăsat să-l explorez cum aș fi dorit. În ciuda acestui lucru, am reușit să găsesc un parc, unde să-mi fumez țigara în tihnă și să mă holbez la oameni.
La hostel, am observat că mai toți oamenii aveau trăsături exotice, dar cum nu erau foarte vorbăreți, nu am interacționat. Nici vremea de afară nu te îndemna la altceva în afară de a vegeta în pat, sub plapumă.
“Te iubesc!” Îmi făceam micul dejun în bucătărie. M-am uitat la tipul din dreapta mea, neștiind ce să-i răspund. Sau cum să-i răspund.
Asta a venit la câteva secunde după ce i-am spus că-s din România. El era din Irak. A mai rostit câteva cuvinte în română, care nu se legau de niciun fel într-o propoziție care să aibă un minim sens și m-a lăsat perplecs.
N-a reușit să-mi explice cum de știa cuvintele astea, însă s-a descurcat să-mi spună, în engleză, că mai toți cei din hostel erau refugiați. Din lipsa de locuri unde să-i adăpostează, guvernul suedez mai și închiriase locuri de cazare de la afaceriști particulari.
Mi-a părut rău că nu puteam comunica mai bine. Aș fi vrut să-mi povestească despre viața lui din Irak, despre cum a ajuns în Suedia. Știi tu, viața unui om.
Cică Malmo este unul dintre cele mai periculoase orașe din Suedia. O fi, nu zic nu. Dar m-am simțit în deplină siguranță. Cât despre Zlatan, n-am vizitat cartierul în care a crescut și unde terenurile pe care juca fotbal când era mic îi poartă numele.
Era prea bine sub plapumă pentru a mă aventura prin ploaie și vânt doar ca să văd de unde a plecat Zlatan. Știm cu toții povestea.
Pe aeroportul din Malmo, așteptând avionul spre București, i-am zărit pe conaționali stând de minute bune la coadă, în picioare. Am râs. Treaba lor. Dar câteva minute mai târziu, amintindu-mi tot ce văzusem prin Norvegia, Danemarca și Suedia, n-am mai râs.
Am plâns. Și m-am întrebat cum de putem trăi așa cum o facem, în sălbatica și absurda Românie?
Scandinavia, Episodul 4/5. Șocul biciclistic din Copenhaga și Kierkegaard
