Un veac de singurătate. Gabriel Garcia Marquez

Un veac de singurătate“, de Gabriel Garcia Marquez. O carte extrem de lăudată, dar între ale cărei coperți eu m-am simțit ca într-un labirint fără scăpare.

Nici măcar clasicii ruși nu m-au amețit atât de tare precum a făcut autorul columbian în cartea asta. Iar ăsta a fost motivul principal din cauza căruia n-am înțeles mai nimic.

Bine, povestea este atât, dar atât de complicată, încât pe internet sunt și diagrame ale familiei Buendia, ca să înțelegi mai bine cine ce e și din cine se trage.

Buendia

Mi se pare păcat că Garcia Marquez a ales să se complice în felul ăsta. „Dragostea în vremea holerei” și „Povestea târfelor mele tristemi-au plăcut mult, dar „Un veac de singurătate” a fost doar o dezamăgire cruntă.

Povestea este cea a înființării satului columbian Macondo, a trecerii mai multor generații ale familiei Buendia și, în final, decăderea satului.

Și totuși simt un regret că nu mi-a plăcut cartea asta și că m-am pierdut printre crăpăturile ei. Cred că o voi trece pe lista de cărți care merită o a doua șansă, pentru vremurile când voi fi bătrân și voi avea destul timp pentru luxul de a reciti cărți.


De Gabriel Garcia Marquez am mai citit „Dragostea în vremea holerei“, „Povestea târfelor mele triste“, „Călătorind prin Europa de Est“.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *