Lorelei. Ionel Teodoreanu

„Lorelei” de Ionel Teodoreanu. O carte cu semnificaţie pentru mine, o carte de unde am preluat un nume atât de gingaș, Lorelai, care poate căpăta atâtea nuanțe de alint: Lulu, Lola, Lora.

Și totuși. Lorelei vine dintr-o legendă, conformă căreia era o sirenă ce trăia pe o stâncă și îi ademenea pe marinari cu cântecul ei. Finalul? Moartea! Not so gingaș anymore.

Cu toate acestea, este cartea de unde am rămas cu numele Lorelai, numele pe care l-aș dori pentru o fată, alături de Sofia.

„Dar am trecut pe lângă el cu dragostea de mână”

După cum s-ar putea înțelege și din citatul de mai sus, romanul lui Ionel Teodoreanu este unul despre dragoste și despre finalul ei tragic.

Și pe cât de repede încep lucrurile, tot atât de repede se și sfârșesc.

Lucia Novleanu, alintată Luli-boy (british tomboy) de prietena ei cea mai bună, Găbica, îl întâlnește pe scriitorul și profesorul Catul Bogdan. Totodată, pe măsură ce va fi tot mai rupt între lumea scrisului și cea a dragostei pentru soția lui, Catul Bogdan va începe să primească niște scrisori fascinante, semnate Lorelei.

Cine e Lorelei? Aflarea acestui lucru va culmina cu valurile Dunării.